Erich Maria Remarque (1898–1970) este unul dintre cei mai citiți scriitori realiști germani din secolul XX. După absolvirea gimnaziului, în 1916, Remarque a fost înrolat în armată. Experiența dramatică personală, obținută în timpul celor doi ani ai Primului Război Mondial petrecuți în tranșeele frontului de vest, i-a dezvăluit esența epocii dominate de ipocrizia oficializată, haosul militar și violența barbară. După război, Remarque a activat în calitate de învățător, funcționar, reporter, redactor la o revistă pentru sport. Succesul scriitoricesc vine odată cu publicarea romanului Nimic nou pe frontul de vest (1929), care a fost tradus în peste cincizeci de limbi și ecranizat în trei versiuni. Instaurarea în Germania a regimului nazist l-a impus pe Remarque să emigreze. Cazul său nu a fost unicul: după 1933, peste 250 de scriitori au migrat din țară în Europa, apoi în America. Alții au trăit într-un soi de exil interior numit, mai târziu, „emigrație internă”. Involuntar, Remarque devine un cosmopolit: el a locuit în Elveția, în Franța, apoi în SUA. Celelalte romane ale scriitorului – Întoarcerea de pe front (1931), Trei camarazi (1938) – continuă tematica războiului anunțată în Nimic nou pe frontul de vest. Astfel, personajele romanului Trei camarazi, dedicat prieteniei și dragostei, sunt veteranii de război care înfruntă greutățile crizei totale din perioada interbelică. Au urmat și alte romane: Arcul de triumf (1946), dedicat vieții emigranților germani la Paris; Flacăra vieții (1952), despre deținuții lagărului de concentrare; Timp de trăit și timp de murit (1954), despre realitatea și cotidianul Celui de-Al Doilea Război Mondial. Majoritatea personajelor lui Remarque sunt prezentate drept victime ale împrejurărilor istorice și ideologice sau ale unor evenimente lipsite de sens. Ele sunt dezorientate, deziluzionate, suferă, dar încearcă totuși să reziste în numele vieții, al dragostei și al demnității umane. Stilul lui Remarque e simplu, laconic și accesibil, iar subiectele romanelor sale sunt construite liniar, în tradiția literaturii realiste. Popularitatea scriitorului în rândul cititorilor de masă a cauzat o anumită reticență față de opera sa din partea criticilor literari care nu au considerat-o un obiect serios de studiu. Mereu comparat cu autori intelectuali din epocă precum Th. Mann, A. Döblin sau E. Hemingway, Remarque suferea din cauza succesului său. În 1931, pentru romanul Nimic nou pe frontul de vest, E. M. Remar que a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură.